abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

întrezări

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. /s’/ entrevoir)

1. a (se) întrevedea, a (se) zări în treacăt.

tangențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tangentiel)

1. care este tangent; referitor la tangență.
2. accelerație ~ă = proiecție a accelerației pe o tangentă la traiectorie; forță ~ă = forță dirijată pe tangenta la o curbă.
3. (fig.; și adv.) în treacăt, printre altele.

semnalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. semnala)

1. acțiunea de a semnala și rezultatul ei.
2. atragere a atenției asupra unui fapt, a unui fenomen etc.
3. aducere la cunoștința cuiva a ceva.
4. amintire în treacăt, în linii mari.
5. (rar) semnalizare.

menționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (menționa)

1. care a fost semnalat, verbal sau în scris.
2. care a fost amintit în treacăt; pomenit.