Dictionar

TUBERCULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. tuberculum „umflătură mică”)

1. „umflătură, excrescență”.
 

tuberculidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tuberculide)

1. dermatoză părând a avea un raport foarte strâns cu tuberculoza, fără ca studiul bacteriologic să arate prezența bacilului Koch.
 

tuberculifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. tuberculifère)

1. prevăzut cu tuberculi sau cu asperități veruciforme.
 

tuberculiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tuberculiforme)

1. de forma tuberculilor; tubercular.
 

tuberculină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tuberculine)

1. toxină secretată de bacilul Koch.
 

tuberculinoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tuberculinothérapie)

1. folosire a tuberculinei în scop terapeutic.
 

amilometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylomètre)

1. aparat pentru determinarea conținutului de amidon din tuberculii de cartofi.
 

cvadrigemeni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. quadrigeminus)

1. adj. pl. tuberculi ~ = cele patru proeminențe ale bulbului rahidian.
2. s. m. pl. cvadrupleți.
 

dipodide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dipodidés)

1. pl. familie de rozătoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sărit, cu urechi mari și coada lungă, care trăiesc în vizuini săpate în teren nisipos, hrănindu-se cu tuberculi și rădăcini.
 

feculă/feculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fécule, lat. faecula)

1. amidon din tuberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc.
 

filozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filosité)

1. simptom al tuberculilor de cartofi atacați de unele virusuri sau încolțiți în întuneric.
 

geofită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géophyte)

1. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi).