Dictionar

epustuflant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. époustouflant)

1. care uimește, care te face să rămâi mut de uimire; uluitor, uimitor, nemaipomenit, grozav.
 

formidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. formidable, lat. formidabilis)

1. care uimește prin însușiri deosebite; extraordinar; colosal.
 

stupefiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stupéfiant)

1. adj. care uimește, uluitor.
2. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare.
 

uimitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (uimi + -tor)

1. care uimește (prin calitățile sau valoarea ce are); care produce mirare; surprinzător, uluitor.
2. care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat.