epatant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épatant)

1. care provoacă uimire; care stârnește admirație; care epatează.

epustuflant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. époustouflant)

1. care uimește, care te face să rămâi mut de uimire; uluitor, uimitor, nemaipomenit, grozav.

expresionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expressionnisme)

1. curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.
2. orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei.
3. stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate).

marmură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. marmor, it. marmore)

1. rocă calcaroasă cristalină, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată mai ales la lucrări de sculptură și în arhitectură.
2. bucată de marmură prelucrată (statuie, element de arhitectură etc.).
3. (expr.) a rămâne de ~ = a rămâne împietrit, încremenit de spaimă, de uimire etc.; a înmărmuri.
4. (expr.) a fi de ~ sau a fi rece ca o ~ (sau ca ~a) = a fi insensibil, a nu se tulbura de nimic, a rămâne rece la toate.

perplexitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perplexité, lat. perplexitas)

1. surprindere, uimire; stupefacție.

stupefacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stupéfaction)

1. uimire extraordinară, uluire; stupoare.