OK
X
discordie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., it. discordia)
1.
dezbinare,
neînțelegere,
dezacord;
(p.
ext.)
vrajbă,
ceartă.
intrigă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. intrigue)
1.
uneltire
care
folosește
mijloace
nepermise
în
vederea
realizării
sau
a
zădărnicirii
unui
lucru.
2.
vrajbă.
3.
parte
a
subiectului
care
determină
cursul
acțiunii
unei
opere
dramatice
sau
epice;
incidentul
din
care
izbucnește
conflictul.
dezuni
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (cf. fr. désunir)
1.
a
se
desprinde
unul
de
altul
sau
dintr-un
tot;
a
separa
ceea
ce
era
unit.
2.
a-și
pierde
coeziunea
internă;
a
se
dezmembra;
a
se
destrăma.
3.
a
trăi
în
vrajbă;
a
se
vrăjmăși;
a
se
dușmăni.
4.
(var.)
(înv.)
a
(se)
desuni.
5.
(anton.)
a
(se)
uni.
dezunire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. dezuni)
1.
acțiunea
de
a
(se)
dezuni
sau
rezultatul
acestei
acțiuni;
desfacere,
dezlipire,
separare.
2.
dezacord
între
membrii
unui
partid,
ai
unei
familii
etc.;
dezbinare,
neînțelegere,
vrajbă.
nenărăvie
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (ne- + nărăvie)
1.
lipsa
nărăviei;
vrajbă,
dezbinare.
nenărăvire
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (ne- + nărăvire)
1.
lipsă
de
obiceiuri
rele;
lipsa
nărăvirii.
2.
vrajbă,
dezbinare.