OK
X
aportor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. apporteur)
1.
câine
de
vânătoare
care
aduce
vânatul.
arbaletă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. arbalète)
1.
armă
din
evul
mediu
constând
dintr-un
arc
montat
pe
un
suport,
care
servea
la
aruncat
săgeți
sau
proiectile;
(înv.)
arbalestră,
(înv.)
arcubalistă.
2.
armă
folosită
la
vânătoarea
sub
apă.
aret
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arrêt)
1.
poziție
a
unui
câine
de
vânătoare
când
simte
sau
vede
vânatul.
2.
câine
de
~
=
câine
de
vânătoare
dresat
pentru
a
aduce
vânatul
doborât.
areta
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. arrêter)
1.
(despre
câini
de
vânătoare)
a
rămâne
pe
loc
imediat
ce
zărește
sau
simte
vânatul;
a
aținti,
a
poanta.
barbet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barbet)
1.
câine
prepelicar,
cu
părul
creț,
specializat
în
vânătoarea
de
baltă.
barzoi
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. barzoi)
1.
câine
rusesc
cu
siluetă
grațioasă
și
zveltă,
folosit
la
vânătoare
și
agrement.