Dictionar

mediu înconjurător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mundus ambiens
2. FR milieu; environnement
3. EN milieu; environment
4. DE Umwelt
5. RU окружaющий мир; окружaющaя средa
6. HU körülvevő környezet, közvetlen környezet
 

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
 

algor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. algor)

1. (med.) senzație de frig.
2. (med.) ~ mortis = procesul fizico-biologic de reducere a temperaturii corpului după moarte, până atinge temperatura mediului înconjurător.
 

alogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allogène)

1. deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător; alogenetic.
2. (despre o populație; și s. m.) venit din altă parte, de altă origine.
 

alogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alo1- + -geneză2)

1. modificare genotipică datorată influenței mediului înconjurător.
 

aloterm, -ă

Parte de vorbire:   adj.  
Etimologie: (engl. allotherm)

1. a cărui temperatură corporală depinde de cea a mediului înconjurător.
 

ambiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambiant, lat. ambiens)

1. (despre mediu, atmosferă) înconjurător.