OK
X
agradare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. aggradation)
1.
înălțare
a
albiei
unui
râu
prin
aluviuni;
ridicare
a
suprafeței
reliefului
prin
depuneri
de
materiale.
ascendent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ascendant, lat. ascendens)
1.
adj.
urcător,
suitor;
ascensiv.
2.
(despre
un
astru)
care
se
înalță
deasupra
liniei
orizontului.
3.
(fig.)
în
dezvoltare
progresivă.
4.
s.
m.
f.
rudă
în
linie
directă
care
face
parte
dintr-o
generație
anterioară.
5.
s.
n.
înălțare
a
unui
astru
deasupra
orizontului.
6.
(astrol.)
parte
a
cerului
deasupra
orizontului
în
momentul
nașterii
cuiva;
semn
zodiacal
ridicat
deasupra
orizontului
estic,
la
naștere.
7.
autoritate
morală,
influență
(asupra
cuiva).
ascensiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascension, lat. ascensio)
1.
mișcare
de
jos
în
sus
a
unui
mobil.
2.
urcare,
suire
(pe
un
munte);
înălțare
(cu
balonul).
3.
(fig.)
creștere,
dezvoltare.
4.
promovare
pe
treptele
ierarhiei
profesionale
sau
sociale.
5.
proces
de
cucerire
a
puterii
de
către
o
organizație
politică.
contraplonjeu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. contre-plongée)
1.
(cinema)
filmare
dirijată
de
jos
în
sus,
care
creează
un
sentiment
de
forță,
de
înălțare.
2.
(fotografie)
vedere
de
jos
în
sus.
izoanabază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. isoanabase)
1.
linie
care
unește
punctele
în
care
scoarța
terestră
are
aceeași
viteză
de
înălțare.
levitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. lévitation)
1.
faptul
de
a
levita;
ridicare
deasupra
solului,
fără
nici
un
ajutor.
2.
capacitate
atribuită
ocultiștilor,
fachirilor
etc.
de
a
ridica
diverse
corpuri
sau
a
se
ridica
ei
înșiși
de
la
pământ
prin
puterea
voinței.
3.
~
magnetică
=
anulare
a
gravitației
prin
acțiunea
unui
câmp
magnetic
asupra
unui
corp
străbătut
de
un
curent
electric.
4.
(psihol.)
senzație
subiectivă
de
ridicare
și
plutire
în
spațiu,
trăită
mai
ales
în
vise.
5.
(fig.)
înălțare
spirituală;
elevație.
6.
(var.)
levitațiune.