OK
X
reinfecta
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. réinfecter)
1.
a
(se)
infecta
din
nou
(cu
același
agent
patogen).
autoinfecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. auto-infection)
1.
infectare
cu
microbi
proprii.
2.
reinfectare
cu
un
agent
patogen
care
se
află
deja
în
organism.
reinfecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réinfection)
1.
infecție
care
se
suprapune
cu
o
infecție
preexistentă
și
care
este
cauzată
de
același
agent
patogen;
reinfectare.