Dictionar

deja

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. déjà)

1. în acest (sau acel) moment, încă de pe acum(sau de pe atunci).
 

déjà-vu

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. déjà-vu)

1. fenomen psihologic în care subiectul are impresia că a trăit deja într-o manieră identică o situație prezentă și nouă.
 

dejalen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. delaine)

1. țesătură fină de bumbac, folosită pentru confecționarea cămășilor bărbătești, a bluzelor etc.
 

anaforic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphorique)

1. (despre cuvinte) care reia o noțiune, o idee deja exprimată.
 

apoplectic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. apoplectique)

1. I. (med.) care se referă la apoplexie, care se manifestă prin apoplexie; care indică o predispoziție la apoplexie.
2. II. persoană care prezintă predispoziție la apoplexie, care suferă sau a suferit deja unul sau mai multe atacuri; (pop.) damblagiu, damblalău.
 

autoinfecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-infection)

1. infectare cu microbi proprii.
2. reinfectare cu un agent patogen care se află deja în organism.
 

autoinfestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + infestaţie)

1. infestare cu forme infecțioase ale unui parazit care se găsește deja în organism.
 

comorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. commoratio, fr. commoration)

1. insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate.
2. figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă.
 

deconstructor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + constructor)

1. cel care contribuie la distrugerea a ceva deja edificat.