Dictionar

plicticos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (grec. πληκτικός)

1. care produce plictiseală; plictisitor.
2. care supără; supărător, plictisitor.
3. care enervează; enervant, plictisitor.
4. (prin ext.) neinteresant; plictisitor.
5. (var.) plecticos.
 

fastidios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fastidieux, lat. fastidiosus)

1. plicticos, neinteresant, anost.
 

importun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. importun, lat. importunus)

1. agasant, obositor, plicticos, supărător.
2. nepotrivit.
 

plictisitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (plictisi + -tor)

1. care plictisește; care produce plictiseală; plicticos.
2. care supără; supărător, plicticos.
3. care enervează; enervant, plicticos.
4. (prin ext.) neinteresant; plicticos.
5. (var.) (înv.) plectisitor.