OK
X
chivuță
Parte de vorbire:
s.f. (înv., reg.)
Etimologie: ([Paras]chivuța)
1.
femeie
(de
obicei
țigancă)
care
se
angajează
mai
ales
pentru
văruit
pereții;
(înv.,
reg.)
spoitoreasă.
2.
(fig.)
femeie
rea
de
gură.