OK
X
auditor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. auditeur, lat. auditor)
1.
(cel)
care
audiază
un
curs,
o
conferință
etc.;
ascultător.
compliant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. compliant)
1.
maleabil
ascultător,
supus.
dezobedient, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. disobedient)
1.
care
refuză
să
se
supună
regulilor;
neascultător,
nesupus.
2.
(antonime)
obedient,
supus,
ascultător.
docil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. docile, lat. docilis)
1.
(și
adv.)
supus,
ascultător,
obedient;
maleabil.
obedient, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. obbediente, lat. oboediens)
1.
ascultător,
supus;
docil.
radioascultător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după it. radioascoltatore, rus. radiosluşateli)
1.
ascultător
al
programelor
de
radio2.