Dictionar

auditor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. auditeur, lat. auditor)

1. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător.
 

compliant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. compliant)

1. maleabil ascultător, supus.
 

dezobedient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. disobedient)

1. care refuză se supună regulilor; neascultător, nesupus.
2. (antonime) obedient, supus, ascultător.
 

docil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. docile, lat. docilis)

1. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil.
 

obedient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. obbediente, lat. oboediens)

1. ascultător, supus; docil.
 

radioascultător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după it. radioascoltatore, rus. radiosluşateli)

1. ascultător al programelor de radio2.