Dictionar

capon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. capon, it. capone)

1. suport mic, ieșit în afara bordului unei nave, folosit la susținerea ancorei.
 

capona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. caponner)

1. a lega ancora la capon.
 

caponieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caponnière, it. capponiera)

1. cazemată cu două ambrazuri, ale cărei arme flanchează două direcții.
2. nișă în peretele unui tunel.
 

capona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. caponner)

1. a lega ancora la capon.