OK
X
autodubă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + dubă)
1.
autovehicul
prevăzut
cu
o
dubă,
pentru
transportul
de
materiale
fragile,
produse
alimentare
etc.
hurdubă
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (cf. hudubaie)
1.
casă
urâtă,
dărăpănată.
2.
(var.)
hurubă,
huzdubă.
autodubă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + dubă)
1.
autovehicul
prevăzut
cu
o
dubă,
pentru
transportul
de
materiale
fragile,
produse
alimentare
etc.
hurdubă
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (cf. hudubaie)
1.
casă
urâtă,
dărăpănată.
2.
(var.)
hurubă,
huzdubă.
hurdubei
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (cf. hurdubă)
1.
casă
urâtă,
dărăpănată;
(reg.)
hurdubă.
hurdubejniță
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (nesigură)
1.
femeie
mare
și
grasă;
(reg.)
hudubăț.