Dictionar

mârăitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (mârâi + -tor)

1. (despre animale) care mârâie.
2. (despre oameni) care bombănește.
 

mlaștină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT palus; paludis; locus udis; uligo
2. FR marais; marécage
3. EN swamp; marsh; bog; fen; quagmire; moor
4. DE Sumpf; Moor; Flachmoor; Moorast
5. RU болото
6. HU mocsár, láp, ingovány
 

mârăitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (mârâi + -tor)

1. (despre animale) care mârâie.
2. (despre oameni) care bombănește.