OK
X
locus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. locus)
1.
poziție
determinată
ocupată
de
o
genă
sau
de
alelele
ei
în
structura
cromozomului.
alelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allèle)
1.
(biol.)
fiecare
dintre
formele
sub
care
poate
exista
o
genă
ce
ocupă
același
locus
în
cromozomii
omologi.
cvadruplex
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. quadruplex)
1.
sistem
de
transmisie
telegrafică
ce
asigură
transmiterea
simultană
a
patru
mesaje
diferite.
2.
(biol.)
organism
poliploid
care
are
pe
un
locus
patru
gene
dominante.
digenic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. digénique)
1.
(biol.)
(despre
un
caracter)
determinat
de
două
perechi
de
gene
independente.
2.
(despre
organisme)
care
posedă
pe
orice
locus
două
gene
cu
acțiune
diferită.
monomorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (mono1- + morfism)
1.
(biol.)
situație
în
care
toți
membrii
unei
populații
au,
pe
același
locus,
un
singur
tip
de
genă.
2.
(mat.)
homomorfism
injectiv.
focar de infecție
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
locus
infectionis
2.
FR
foyer
d’infection
3.
EN
infection
court;
invasion
court
4.
DE
Infektionsherd
5.
RU
очar
инфекций
6.
HU
fertőző
góc
gazon; peluză
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
caespes;
locus
graminosus
2.
FR
pelouse;
gazon
3.
EN
turf;
grass;
sod
4.
DE
Rasen;
Gras
5.
RU
дерн;
дернинa;
raзон;
трaвa
6.
HU
gyep,
pázsit