rămurea, rămurică
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (ramură + -ea, ramură + -ică)
Etimologie: (ramură + -ea, ramură + -ică)
1. diminutiv al lui ramură; ramură mică.
2. (la pl.) ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis).