OK
X
adăpăciune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (adăpa + -ciune)
1.
potolire
a
setei;
adăpare,
adăpat.
adăpătos, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (înv., reg.)
Etimologie: (adăpa + -tos)
1.
care
adapă
din
belșug.
adăpătos, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (înv., reg.)
Etimologie: (adăpa + -tos)
1.
care
adapă
din
belșug.
adăpăciune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (adăpa + -ciune)
1.
potolire
a
setei;
adăpare,
adăpat.