Dictionar

adăpăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adăpa + -ciune)

1. potolire a setei; adăpare, adăpat.
 

adăpătos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (înv., reg.)  
Etimologie: (adăpa + -tos)

1. care adapă din belșug.
 

adăpătos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (înv., reg.)  
Etimologie: (adăpa + -tos)

1. care adapă din belșug.
 

adăpăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adăpa + -ciune)

1. potolire a setei; adăpare, adăpat.