OK
X
bandură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus., ucr. bandura)
1.
instrument
muzical
ucrainean
cu
coarde
ciupite,
în
formă
ovală,
și
cu
o
tastieră
scurtă.
bandolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp. bandola)
1.
intrument
muzical
cu
coarde,
asemănător
cu
bandura.
bandurist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (rus. бандурист)
1.
persoană
care
cântă
la
bandură;
cântăreț
la
bandură;
bandurar.