Dictionar

bandură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus., ucr. bandura)

1. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă.
 

bandolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. bandola)

1. intrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura.
 

bandurist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. бандурист)

1. persoană care cântă la bandură; cântăreț la bandură; bandurar.