Dictionar

canotier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. canotier)

1. persoană care practică canotajul; canotor.
 

canotieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /chapeau/ canotier)

1. pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte.
 

canotor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. canoteur)

1. sportiv care practică canotajul; canotier.