Dictionar

canotor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. canoteur)

1. sportiv care practică canotajul; canotier.
 

bac 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Backe)

1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc.
2. piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri.
3. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.
 

canotier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. canotier)

1. persoană care practică canotajul; canotor.