Dictionar

cartotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartothèque, germ. Kartothek, rus. kartoteka)

1. totalitatea fișelor de evidență la personalul sau materialele dintr-o întreprindere ori instituție.
2. cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră.
 

cartonieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cartonnière)

1. cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartotecă.