OK
X
girus
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. gyrus)
1.
(anat.)
cută
pe
cortexul
cerebral
al
creierului;
circumvoluție.
circumvoluție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circonvolution)
1.
fiecare
dintre
cutele
alungite
și
sinuoase
de
pe
suprafața
creierului;
girus.
2.
răsucire
în
spirală,
rotire,
învârtire.
GIR(O)-, -gir, -girie
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros „învârtitură”)
1.
„cerc,
rotire,
rotativ,
girus”.
GIRO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. gyros „cerc, roată, inel”)
1.
„cerc,
roată,
girus
anatomic,
circular,
giratoriu”.
CINGULO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. cingulum „cordon, cingătoare”)
1.
„girus
cingular”.