Dictionar

girus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. gyrus)

1. (anat.) cută pe cortexul cerebral al creierului; circumvoluție.
 

circumvoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonvolution)

1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus.
2. răsucire în spirală, rotire, învârtire.
 

GIR(O)-, -gir, -girie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros „învârtitură”)

1. „cerc, rotire, rotativ, girus”.
 

GIRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. gyros „cerc, roată, inel”)

1. „cerc, roată, girus anatomic, circular, giratoriu”.
 

CINGULO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cingulum „cordon, cingătoare”)

1. „girus cingular”.