OK
X
spirala
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. spiralare)
1.
(despre
avioane,
păsări)
a
zbura,
a
coborî
în
spirală.
spirală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. spirale)
1.
curbă
plană
care
se
învârtește
în
jurul
unui
punct
central,
depărtându-se
din
ce
în
ce
mai
mult.
spiralat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. spiralé)
1.
în
formă
de
spirală;
spiroidal.
spiralat; spiraliform
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
spiralis;
spiraliformis
2.
FR
spiralé;
convoluté
3.
EN
spiral;
coil-like;
spiral-like
4.
DE
spiralig;
spiralförmig;
schraubig
5.
RU
спирaльный;
винтообрaзный
6.
HU
csavaros,
csavarodott;
spirális,
csigavonalas
forma
aciclic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acyclique)
1.
care
nu
are
caracter
ciclic;
care
nu
are
ciclu;
care
apare
la
intervale
neregulate;
aperiodic.
2.
(despre
flori)
cu
elemente
dispuse
în
spirală;
spiralat.
3.
(botanică)
care
nu
este
așezat
în
formă
de
verticil;
neverticilat.
4.
(despre
substanțe
organice)
care
nu
conține
nici
un
ciclu
de
atomi
în
molecula
sa.
5.
(antonim)
ciclic.
amonit 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ammonite)
1.
cefalopod
fosil
cu
cochilia
în
spirală,
compartimentată.
antestator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antestator)
1.
parte
componentă
a
unei
turbine
hidraulice
pentru
consolidarea
și
rigidizarea
muchiilor
fantei
de
admisiune
spre
stator
a
camerei
în
spirală.
cerithium
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. cerithium)
1.
moluscă
gasteropodă
din
mările
calde
cu
cochilia
mică,
alungită,
în
spirală,
cu
striații.
circinat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. circinatus, fr. circiné)
1.
(bot.;
despre
organe)
răsucit
în
spirală.
2.
(despre
leziuni
ale
pielii)
grupat
astfel
încât
desenează
fragmente
în
cerc.
circumvoluție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circonvolution)
1.
fiecare
dintre
cutele
alungite
și
sinuoase
de
pe
suprafața
creierului;
girus.
2.
răsucire
în
spirală,
rotire,
învârtire.