Dictionar

licențiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. licencié, it. licenziato)

1. posesor al unui titlu, al unei diplome de licență.
 

magistrand

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după doctorand)

1. licențiat în teologie care urmează magisteriul.