Dictionar

trubaduric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. troubadourique)

1. referitor la trubaduri sau la poezia lor; în maniera trubadurilor; trubaduresc.
 

trubaduresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. troubadouresque)

1. referitor la trubaduri sau la poezia lor; în maniera trubadurilor; trubaduric.