Dictionar

tabun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Tabun)

1. substanță toxică de luptă, cu acțiune neuroparalitică.
 

cogitabund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cogitabondo, lat. cogitabundus)

1. care este gânditor, cufundat în reflecțiile sale; visător, meditabund.
 

meditabund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. meditabundo, lat. meditabundus)

1. care meditează profund; meditativ, cogitabund.