amărăluță
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (amăreală + -uță)
Etimologie: (amăreală + -uță)
1. (bot.) mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis); amăruță, buruiană amară.