delabializa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. délabialiser)

1. (fonetică) a face să devină nelabial; a suprima labializarea unui fonem.
2. (antonim) a labializa.

iodiza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (iod + -iza)

1. (fonetică) a se palataliza sub influența unui iot; a se iotaciza.

iot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Jot, lat. iota)

1. (fonetică) sunet asemănător cu semivocala i, foarte scurt, numit și „i consonantic”, notat de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau i; iod.

sibilant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. sibilant)

1. I. care șuieră, care este însoțit de o șuierătură; șuierător, siflant.
2. care amintește de șuieratul vântului.
3. (despre sunete consonante) care se articulează cu o ușoară șuierătură; siflant.
4. (fonetică) consoană ~ă = consoană șuierătoare sau siflantă.
5. II. (fonetică) consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă.

siflant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. sifflant)

1. I. (despre respirație) șuierător; strident, zgomotos.
2. (despre sunete consonante) care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant.
3. (fonetică) consoană ~ă = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă.
4. II. (fonetică) consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă.

labializat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. labialisé)

1. (fonetică) cu articularea principală însoțită de rotunjirea buzelor.