Dictionar

aberometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)

1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberației vizuale.
 

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
 

biomicroscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. biomicroscope)

1. microscop în biomicroscopie.
2. (oftalmologie) microscop binocular utilizat pentru examinări oculare.
 

hipermetropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hypermétropisme)

1. (oftalmologie) defect de vedere care se datorează faptului că imaginea se formează în spatele retinei, din cauza lipsei de convergență a cristalinului, care împiedică vederea clară a obiectelor apropiate; hipermetropie.
 

oftalmoragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ophtalmorragie)

1. (oftalmologie) hemoragie sau scurgere de sânge din conjunctiva ochiului; hemoragie oculară.
 

oftalmostat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ophtalmostat)

1. (oftalmologie) instrument cu care se țin pleoapele depărtate și globul ochiului imobil; instrument medical care fixează pleoapele în timpul operației pe ochi; blefarostat.