OK
X
abstractism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (abstract + -ism)
1.
caracter
abstract.
2.
stil
de
artă
picturală
sau
sculpturală
în
care
obiectele
naturale
nu
sunt
reprezentate
realist.
acomodație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accommodation)
1.
acțiunea
sau
rezultatul
acțiunii
de
a
(se)
acomoda;
acomodare.
2.
schimbarea
prezentată
de
o
ființă
vie
pentru
a
se
adapta
în
afara
mediului
său
natural.
3.
(biologie)
adaptarea
unui
organism
la
schimbările
din
mediul
său
de
viață.
4.
(psihologie)
modelarea
psihică
inconștientă
care
permite
unui
individ
adaptarea
la
mediul
său.
5.
(oftalmologie)
modificarea
curburii
cristalinului,
care
permite
ochiului
să
vadă
clar
obiectele
aflate
la
diferite
distanțe
de
el;
modificări
oculare
adaptative
care
asigură
claritatea
imaginilor
pentru
diferite
distanțe
de
vizualizare.
6.
(învechit)
acțiunea
de
instalare
convenabilă
a
unei
persoane.
7.
(var.)
acomodațiune.
8.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
agnozie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agnosie)
1.
(la
Socrate)
mărturisire
a
neștiinței.
2.
tulburare
manifestată
prin
pierderea
capacității
de
a
recunoaște
obiectele,
persoanele
etc.
aihmofobie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aichmophobie)
1.
teamă
patologică
față
de
obiectele
ascuțite.
amara
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. amarrer)
1.
a
fixa
obiectele,
instalațiile
de
la
bordul
unei
(aero)nave.
animism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. animisme)
1.
credință
primitivă
potrivit
căreia
obiectele
și
fenomenele
naturii
ar
fi
însuflețite;
spiritualizare,
personificare
a
forțelor
și
fenomenelor
naturii.