Dictionar

adopțieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. adoptiens)

1. (Evul Mediu) membri, adepți ai adopțianismului, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
 

albigenzi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (după fr. albigeois)

1. adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice din Franța în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.
 

cartezianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartésianisme)

1. concepția filozofică a lui Descartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism.
 

catari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathares)

1. pl. adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii.
 

confucianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confucianisme)

1. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități.
 

cruciadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. croisade, it. cruciata)

1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii.
2. (fig.) campanie, luptă.