OK
X
ereticime
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (eretic + -ime)
1.
mulțimea
celor
care
susțin
o
erezie;
mulțime
de
eretici.
ereticitate
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (fr. héréticité)
1.
calitatea,
însușirea
de
a
fi
eretic.
2.
(antonim)
ortodoxie.
adamism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adamisme)
1.
doctrină
a
unor
eretici
din
primele
secole
ale
creștinismului,
care
apăreau
goi
în
adunări;
doctrina
adamiților.
2.
orientare
în
cadrul
akmeismului,
care
manifesta
preferința
pentru
elementul
biologic
primitiv.
autodafe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)
1.
ceremonie
de
ardere
pe
rug
a
ereticilor
condamnați
de
inchiziție.
2.
ardere,
nimicire
prin
foc.
cruciadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. croisade, it. cruciata)
1.
nume
dat
expedițiilor
cu
caracter
militar
întreprinse
în
evul
mediu
de
țările
din
Europa
apuseană
în
Orientul
Apropiat,
care,
sub
pretextul
eliberării
locurilor
sfinte
de
sub
musulmani,
urmăreau
cucerirea
de
noi
teritorii;
(p.
ext.)
orice
expediție
militară
împotriva
unor
eretici
sau
a
adepților
altei
religii.
2.
(fig.)
campanie,
luptă.
inchiziție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)
1.
instituție
ecleziastică
cu
prerogative
judiciare
și
penale,
vestită
prin
sentințele
sale
de
o
mare
cruzime,
instituită
de
biserica
romano-catolică
pentru
lupta
împotriva
ereticilor.
2.
(fig.)
anchetă
arbitrară,
severă.
ereticime
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (eretic + -ime)
1.
mulțimea
celor
care
susțin
o
erezie;
mulțime
de
eretici.