OK
X
aeroamfibiu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aéroamphibie)
1.
(vehicul
cu
pernă
de
aer)
adaptat
la
navigația
aeriană
și
pe
apă.
aerofilatelist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aérophilatéliste)
1.
cel
care
se
ocupă
cu
aerofilatelia.
2.
persoană
care
colecționează
timbre
destinate
sau
tranzitate
de
poșta
aeriană
(par
avion).
aerofotogramă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aérophotogramme)
1.
fotografie
specială
luată
din
avion
sau
din
puncte
înalte;
fotogramă
aeriană.
aerogramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérogramme)
1.
scrisoare
pe
un
imprimat
special,
expediată
cu
poșta
aeriană;
imprimatul
însuși.
2.
diagramă
aerologică
prin
repartiția
verticală
în
atmosferă
a
presiunii,
temperaturii
etc.
aeronavigație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Aeronavigation)
1.
ansamblul
de
tehnici
care
permit
unui
pilot
de
aeronavă
să-i
controleze
deplasarea;
navigație
aeriană.
aeroplan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aéroplane)
1.
aparat
de
locomoție
aeriană
mai
greu
decât
aerul,
alimentat
de
un
motor
și
susținut
de
aripi;
avion.
2.
(fam.)
a
se
face
~
=
a
pleca
repede
pentru
a
executa
un
ordin.