Dictionar

afecta 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affecter)

1. a atribui, a destina unui anumit scop.
 

afecta 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affecter, lat. affectare)

1. tr. a îndurera, a întrista.
2. a simula; a se preface.
3. a prejudicia.
4. intr., refl. a-și da aere.
 

afectat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (afecta)

1. (și adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.
2. emfatic, prefăcut.
 

afectație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucțiune care o valoare unei variabile.
 

dezafecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désaffecter)

1. a schimba destinația unui utilaj, a unei construcții etc.
 

acromatop, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromatope)

1. I. legat de acromatopsie; acromatopsic.
2. II. persoană afectată de acromatopsie; acromatopsic.
 
 

adefagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adéphagie)

1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.
 

algoparestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algoparesthésie)

1. (med.) durere legată de afectarea nervilor rahidieni ai măduvei spinării; parestezie dureroasă.