Dictionar

 

disimula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissimuler, lat. dissimulare)

1. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla.
2. (fig.) a deghiza.
 

simulacru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simulacre, lat. simulacrum)

1. aparență falsă, imitație înșelătoare.
 

simulant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simulant)

1. cel care simulează ceva.
 

simulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simulation, lat. simulatio)

1. simulare.
2. (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale.
 
 

afecta 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affecter, lat. affectare)

1. tr. a îndurera, a întrista.
2. a simula; a se preface.
3. a prejudicia.
4. intr., refl. a-și da aere.
 
 
 

deghiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déguiser)

1. tr., refl. a (se) travesti.
2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca.
 
 

emula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émuler)

1. a încuraja.
2. a simula funcționarea unui ordinator pe un ordinator de alt tip.