aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aerație.
2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.

cultivator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cultivateur)

1. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc.
2. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc.

discuitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (disc/ui/ + -tor)

1. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului.

extirpator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extirpateur, lat. extirpator)

1. adj. care extirpă.
2. s. n. cultivator pentru extirparea buruienilor dintr-un teren de cultură și la afânarea solului.

scarificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scarificateur)

1. mașină rutieră pentru scarificarea șoselelor.
2. mașină echipată cu cuțite-gheare, pentru afânarea adâncă a pământului, a pășunilor și fânețelor.
3. instrument pentru incizii superficiale în piele.

scarificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. scarification, lat. scarificatio)

1. acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificare.
2. (med.) incizie superficială făcută în piele cu un instrument (bisturiu, lanțetă, scarificator, vaccinostil) pentru a produce un flux de sânge sau serozitate, pentru a efectua o vaccinare, o reacție cutanată sau pentru a introduce în epidermă anumite medicamente.
3. (etnologie) incizie efectuată pe piele pentru a obține cicatrici, constituind o marcă tribală, un rit de inițiere sau care răspund doar unor scopuri estetice.
4. (agricultură) defrișarea și afânarea cu ajutorul unui scarificator.
5. (arboricultură) incizie efectuată pe scoarța unui pom fructifer (sau pe o ramură de viță de vie) pentru a împiedica curgerea sevei în apropierea fructelor.
6. (var.) scarificațiune.