turnătorie
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (turnător + -ie)
Etimologie: (turnător + -ie)
1. atelier, secție, întreprindere unde se execută operații de turnare a metalelor în forme.
2. meseria turnătorului; tehnica turnării metalelor.
3. (fam. și fig.) activitate de informator; pâră, denunț.