Dictionar

cheilorafie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilorraphie)

1. (med.) procedură de chirurgie plastică și reconstructivă care constă în îmbinarea și fixarea marginilor unei plăgi sau incizii pe buze, cauzate de obicei de un traumatism sau de o malformație congenitală; sutură a unei buze.
 

duodenotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. duodénotomie)

1. (med.) procedură chirurgicală care consistă în efectuarea unei incizii la nivelul duodenului; secționare chirurgicală a duodenului.
 

lanțetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lanzette, fr. lancette)

1. lamă plată și foarte ascuțită, instrument pentru vaccinări, incizii etc.
2. unealtă dintr-o tijă cu capetele în formă de lopățică, la repararea formelor în turnătorie.
3. fiecare dintre fulgii lungi și subțiri, viu colorați, din jurul gâtului și de pe spate, la unele păsări.
 

scalpel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scalpel, lat. scalpellum)

1. instrument cu lamă ascuțită, pentru incizii și disecții.
 

scarificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scarificateur)

1. mașină rutieră pentru scarificarea șoselelor.
2. mașină echipată cu cuțite-gheare, pentru afânarea adâncă a pământului, a pășunilor și fânețelor.
3. instrument pentru incizii superficiale în piele.
 

sectat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. lat. sectus, tăiat)

1. (despre frunze lobate) cu incizii mari până la nervura mediană.