OK
X
alnico
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. alnico)
1.
familie
de
aliaje
feromagnetice
compuse
în
principal
din
aluminiu
(Al),
nichel
(Ni)
și
cobalt
(Co).
antimoniu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Antimon, lat. antimonium)
1.
(chimie)
metaloid
alb-argintiu
cu
aspect
metalic,
cu
numărul
atomic
51
și
simbolul
Sb,
folosit
la
fabricarea
multor
aliaje
și
preparate
farmaceutice;
stibiu.
austenită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. austénite)
1.
constituent
structural
al
aliajelor
de
fier
și
carbon.
beriliu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. béryllium)
1.
metal
alb-cenușiu,
ductil,
maleabil,
foarte
dur
și
ușor,
în
unele
aliaje
ușoare.
bismut/bismut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bismuth)
1.
metal
alb-cenușiu,
lucios,
cu
reflexe
roșietice,
sfărâmicios,
folosit
în
aliaje
ușor
fuzibile
în
industrie
și
în
medicină.
carat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carat, lat. carratus)
1.
indice
al
proporției
de
aur
în
aliaje,
a
24-a
parte
din
masa
totală.
2.
unitate
de
măsură
pentru
masa
pietrelor
prețioase,
egală
cu
0,2
g.
3.
(fig.)
grad,
intensitate.