Dictionar

americiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. américium)

1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.
 

antimoniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Antimon, lat. antimonium)

1. (chimie) metaloid alb-argintiu cu aspect metalic, cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, folosit la fabricarea multor aliaje și preparate farmaceutice; stibiu.
 

astatiniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Astatinium, fr. astatine)

1. (chimie) element chimic radioactiv din grupul halogenilor, cu numărul atomic 85 și simbolul At.
2. (var.) astatin.
 

berkeliu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. berkélium; numit după orașul Berkeley, California, care în 1949 a fost locul primei sinteze a acestui element)

1. (chimie) element chimic sintetic radioactiv, din familia actinidelor, cu numărul atomic 97 și simbolul Bk.
2. (var.) berkelium.
 

credo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. credo)

1. a treia parte a misei.
2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței.
3. (fig.) crez; profesiune de credință.
 

cupru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. cuprum)

1. metal de culoare roșiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură și electricitate; aramă.
2. (chimie) element chimic cu simbolul Cu și numărul atomic 29.