albumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumine)

1. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice.

astatiniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Astatinium, fr. astatine)

1. (chimie) element chimic radioactiv din grupul halogenilor, cu numărul atomic 85 și simbolul At.
2. (var.) astatin.

autodisciplinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + disciplinare)

1. acțiune educativă exercitată asupra cuiva de către persoana sau grupul social respectiv.

baterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziție de tragere.
3. ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.

bituminit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bituminite)

1. maceral (componentă, de origine organică, din cărbune sau șisturi bituminoase) din grupul liptinitelor; varietate de asfalt.

contuberniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. contubernium)

1. (la romani) cort pentru zece soldați; grupul celor zece soldați (care ocupau același cort).
2. (în dreptul roman) căsătorie între doi sclavi sau între un om liber și un sclav.
3. (fig.) coabitare ilegală între două persoane de sex diferit; concubinaj.