OK
X
alternativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alternatif)
1.
care
alternează;
ciclic,
periodic.
2.
curent
~
=
curent
electric
al
cărui
sens
variază
periodic.
alternativă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alternative)
1.
posibilitate
sau
necesitate
de
a
alege
între
două
soluții,
situații
etc.
care
se
exclud.
2.
fiecare
dintre
cele
două
opțiuni
ale
unei
alternative;
soluție
alternativă.
3.
(rar)
succesiune
a
două
lucruri
care
revin
rând
pe
rând;
alternanță.
nume alternativ
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
nomenalternativum
2.
FR
nom
alternatif
3.
EN
alternative
name
4.
DE
alternative
Benennung
5.
RU
aльтернaтивное
нaзвaние
6.
HU
alternatív
név,
váltakozó
név
admitanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. admittance)
1.
mărime
inversă
impedanței
unui
circuit
electric
de
curent
alternativ.
ALELO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. allélo- cf. gr. allelon „alternativ, reciproc”)
1.
„alternativ,
reciproc”.
alternant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alternant)
1.
care
alternează.
2.
(despre
anumite
roci)
compus
din
straturi
alternative.
3.
(med.)
puls
~
=
aritmie
caracterizată
printr-o
alternanță
de
pulsații
normale
și
pulsații
slabe.
alternanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alternance)
1.
însușirea
de
a
alterna.
2.
procedeul
de
decorare
prin
utilizarea
alternativă
a
două
motive,
elemente.
3.
(lingv.)
schimbare
a
sunetelor
unui
cuvânt
sau
a
sunetelor
cuvintelor
aparținând
unei
familii.
4.
~
vocalică
=
alternanță
între
vocalele
din
tema
unui
cuvânt;
apofonie;
~
consonantică
=
alternanță
prin
consoane.
alternativă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alternative)
1.
posibilitate
sau
necesitate
de
a
alege
între
două
soluții,
situații
etc.
care
se
exclud.
2.
fiecare
dintre
cele
două
opțiuni
ale
unei
alternative;
soluție
alternativă.
3.
(rar)
succesiune
a
două
lucruri
care
revin
rând
pe
rând;
alternanță.
alternator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alternateur)
1.
generator
electric
de
curent
alternativ.