OK
X
auster, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. austere, lat. austerus)
1.
(despre
oameni,
atitudini)
sobru,
aspru,
sever;
cumpătat.
2.
lipsit
de
podoabe
(inutile).
austeritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. austérité, lat. austeritas)
1.
însușirea
de
a
fi
auster.
2.
regim
de
~
=
reducere
a
consumului
de
materii
prime,
de
energie,
a
cheltuielilor
publice
etc.
anahoret, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. anachorète, lat. anachoreta)
1.
religios
care
duce,
retras
în
singurătate,
o
viață
de
sobrietate
și
contemplare;
eremit,
pustnic,
sihastru;
(antonim)
cenobit.
2.
(prin
ext.)
om
care
trăiește
departe
de
societate,
ducând
o
viață
austeră
și
virtuoasă.
ascet, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascète)
1.
cel
care
practică
ascetismul;
pustnic.
2.
(fig.)
om
care
își
impune
o
viață
austeră
și
retrasă.
ascetism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascétisme)
1.
mod
de
viață
prin
austeritate;
anahoretism,
asceză.
2.
doctrină
etico-religioasă
care
propovăduiește
ascetismul
(1).
asceză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascèse)
1.
aplicare
în
practică
a
virtuților
prin
exercițiu
de
voință,
privațiuni
etc.;
viață
austeră
și
retrasă.
2.
ascetism
(1).
austeritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. austérité, lat. austeritas)
1.
însușirea
de
a
fi
auster.
2.
regim
de
~
=
reducere
a
consumului
de
materii
prime,
de
energie,
a
cheltuielilor
publice
etc.
carmelit, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. carmélite)
1.
I.
referitor
la
religioșii
care
aparțin
de
ordinul
contemplativ
al
Muntelui
Carmel.
2.
care
se
referă
sau
aparține
de
ordinul
contemplativ
al
Muntelui
Carmel.
3.
II.
membru
al
unui
ordin
călugăresc
catolic,
celebru
prin
austeritatea
sa.