capsula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. capsuler)

1. a închide ermetic sau a astupa cu o capsulă.
2. a astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală et cetera cu o capsulă; a încapsula.
3. (antonim) a decapsula.

capsulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capsule, lat. capsula)

1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe.
2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații.
3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație.
4. înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice.
5. cașetă.
6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe.
7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.
8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.
9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică.

capsular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capsulaire)

1. (despre fructe) în formă de capsulă (1).

decapsula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décapsuler)

1. a desprinde capsulele de pe tulpinile unor plante textile.
2. a înlătura, prin operație, capsula unui organ, în special membrana care învelește rinichiul.
3. a desface capsula (la sticle, la rachete de semnalizare etc.).

încapsula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (în- + capsulă)

1. a astupa sticlele de bere, de apă minerală etc. cu o capsulă; a capsula.

acuminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuțit și cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).

aneroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anéroïde)

1. (barometru) cu o capsulă de tablă subțire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune.

bulină (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ngr. bulini)

1. capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; cașetă.
2. bucățică rotundă de hârtie cu care se lipesc plicuri etc.
3. (pl.) desen rotund imprimat pe o țesătură.
4. (var.) bulin.

CAPSUL-, CAPSULO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. capsul/o/-, cf. lat. capsula „cutie mică”)

1. „capsulă”.

capsula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. capsuler)

1. a închide ermetic sau a astupa cu o capsulă.
2. a astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală et cetera cu o capsulă; a încapsula.
3. (antonim) a decapsula.

capsular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capsulaire)

1. (despre fructe) în formă de capsulă (1).