alimentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.

confia (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. confire)

1. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi.
2. a fierbe în sirop de zahăr anumite alimente, în vederea conservării lor.

decapaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décapage)

1. acțiunea de a decapa și rezultatul ei; decapare.
2. operație care vizează curățarea unei suprafețe metalice, prin îndepărtarea oxizilor și a altor impurități care o acoperă.
3. acțiune de îndepărtare a stratului de lac sau vopsea care acoperă suprafața unui obiect din lemn.
4. tehnică de refacere ecologică a unui sol care constă în îndepărtarea unui strat de suprafață, fără a ajunge la orizontul mineral.
5. tratarea pieilor sau a blănurilor cu soluții ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară.

documentare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (documenta)

1. acțiunea de a (se) documenta.
2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați.

documentologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. documentologia)

1. știința stabilirii, exploatării, conservării și difuzării documentelor.

endodonție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endodontie)

1. tehnica conservării danturii.