dresaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dressage)

1. dresare a unui animal, dresură.

balotadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ballotade)

1. mișcare de dresaj înalt în care calul execută cu toate picioarele deodată o săritură în sus și înapoi.

canicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caniculture)

1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie.

carusel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carrousel)

1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei.
2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1).
3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică.
4. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj.
5. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri.
6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.

chinologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. cynology)

1. disciplină care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; cinologie.

circ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirque, lat. circus)

1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).
2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc.
3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2).
4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar.
5. ~ lunar = crater lunar.

dresură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Dressur)

1. acțiunea de a dresa; dresaj, dresare.
2. faptul de a obișnui un animal cu anumite comportamente.
3. număr într-un spectacol de circ realizat cu animale dresate.