alizee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alizés)

1. pl. vânturi constante care bat tot timpul anului în regiunile tropicale.

alpestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpestre)

1. care se referă la sau este specific Alpilor; din regiunile muntoase înalte; alpin.

alpin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munților Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.

altiplanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiplanation)

1. proces de nivelare a reliefului sub acțiunea alternării ciclice a înghețului și dezghețului din regiunile montane; crioplanație.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

antarctic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antarctique, lat. antarcticus)

1. se spune despre regiunile emisferei sudice situate între cercul polar de sud și Polul Sud; care se referă la aceste regiuni.
2. situat la Polul Sud; austral.
3. (antonim) arctic.