Dictionar

dulce (miros, gust)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dulcis; mitis
2. FR doux; douce; sucré (odeur ou saveur)
3. EN sweet; mild (odour or taste)
4. DE süß; mild (Geruch oder Geschmack)
5. RU слaдкий; мяrкий (зaпaх; вкус)
6. HU édes (szag, íz)
 

dulceag

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subdulcis
2. FR douceâtre
3. EN dulcious
4. DE süßlich
5. RU слaдковaтый
6. HU édeskés
 

lăptucă dulce

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Lactarius volemus
2. FR lactaire à lait abondant; lactaire orangé; vache; vachette; viau; vélo; rougeole a lait doux
3. EN orange-brown lactarius
4. DE Milchbrätling; Birnenmilchling; Brätling; Goldbrätling
5. RU подорешник; молочaй
6. HU kenyérgomba, kenyér tejelőgomba
 

lemn-dulce

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))

1. plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); (reg.) plutitoare-dulce.
2. plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor (Glycyrrhiza glabra); răculeț.
 

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

anodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anodonte)

1. adj. fără dinți.
2. s. f. moluscă bivalvă de apă dulce cu șarniera fără dinți.
 

balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.
 

bilharzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bilharzie)

1. (zool.) vierme plat, trematod de aproximativ 12 mm, care trăiește în apă dulce si cauzează bilharzioza; schistozomă.
 

blenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blennie)

1. pește de apă dulce calmă și de litoral, cu capul mare și corpul alungit.
 

branhiopode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchiopodes)

1. pl. subclasă de crustacee inferioare, de apă dulce, cu corpul segmentat, cu formații branhiale.